Tribunal al constiintei

Da , e genul ăla de moment în care stai singur în beznă şi totul tace îintr-o unanimitate acuzatoare. E genul ăla de seară în care chiar dacă totul ziua a mers bine , ai ajuns acasă si te-ai cufundat în umbra aceea amară şi înecăcioasă de regret. În care toate reproşurile pe care ţi le-ai facut vreodată te inundă. Stai pur si simplu singur in faţa unei armate de gânduri care-ţi aruncă toate greşelile in fată şi oricât ai încerca să lupti cu ele , ajungi să te resemnezi si să laşi tot trecutul bântuitor să te sufoce. Şi începi să regreţi tot ce ai facut rău şi tot ce ai fi putut face şi nu ai facut. E momentul ăla oribil din care tot încerci să ieşi , dar e ca şi cum ai încerca să vezi in ceaţa. O ceaţă de fum cu care te îneci , care te sufocă cu sansele pe care le-ai ratat şi nu te lasă să inspiri şansele de care ai profitat, care îţi inundă mintea de toate nimicurile şi piedicile pe care le-ai avut , chiar dacă n-a fost vina ta şi te face să vezi diferenţa dintre cine eşti , cine ai fi putut fi şi cine vrei să fii.
E seara aceea în care crezi că n-ai făcut nimic bine şi vrei să ieşi din starea aia de sevraj dar esti captiv într-o inchisoare mult mai cruntă decât tot ce ar putea face oamenii aceia împotriva ta – în propriile tale gânduri care te declară vinovat fară sa-ţi mai dea cuvinte să pledezi. Caci ele erau cele care îţi dădeau replici împotriva celorlalţi , dar sunt şi singurele cu care nu poţi lupta.
Ştii că mâine te vei trezi , te vei ridica , îţi vei pune masca şi îţi vei întinde zâmbetul continuând să străluceşti şi să fii învingătorul , liderul şi modelul tuturor celor cu care intri în contact. Vei purta iar lumea pe umeri şi vei zâmbi , prefacându-te că nu e grea. Iar ei vor zâmbi , şi te vor urma cum fac mereu , căci ştiu că tu te duci în directia bună. Iar tu ştii ca nu înteleg de ce mergi tu în direcţia aia , dar că te urmează cu încrederea oarbă pe care le-o dă siguranţa ta de învingător, de lider, strălucirea, puterea pe care o emani.
N-or sa te inţeleagă niciodată şi tu ştii să zâmbeşti şi le porţi crucea ca să nu-i dezamăgesti. De fapt , să nu te dezamăgeşti .
Pentru că tu ştii că tot ce faci , faci pentru tine , şi nu faci decât să fii cel mai bun . Dar înseamnă responsabilitate şi asta e seara când te framânţi şi te lupţi pentru greşelile tale şi ale lor , caci ei nu le realizează.
Tu le ţii lumea în mâini , şi totul cade pe tine.
Ziua şi noaptea zâmbeşti , lupţi , câştigi.
Tu decizi tot , si sentintele tale cu puterea aceea pe care ei n-o înteleg , siguranţa pe care ei o venerează.
Tot timpul eşti puternic şi câştigi , faci regulile tale iar ei sunt pionii. Dar in seara asta amară de vară, jucătorul îşi pierde strălucirea de zeu şi cade in faţa singurei acuzări care conteaza – a sa. Căci pionii , nu răspund niciodată pentru nimic, dar jucătorul poartă totul.
Şi nu te-ar interesa dacă te-ar condamna toti, căci tu eşti oricum singurul care întelegi şi ei pot spune ce vor. Dar să te condamni singur e crunt. Şi din când în când se intamplă , doar ca apoi să te trezeşti si să mergi mai departe.Şi din când în când , se adună şi te acuză singur în ceaţa aia amară .
E momentul când îţi pierzi strălucirea care se reflectă din tine în ochii celorlalti şi regreţi totul.
Ştii că ei nu te pot judeca corect, căci nu ştiu nici inteleg.
Dar tu te judeci şi ai impresia aia ca ai facut mai mult rău decat bine.Simţi că nu eşti ce vroiai să crezi că eşti , şi că tot ce ai facut nu e de ajuns. Că puteai mai mult. Cea mai chinuitoare senzaţie posibilă. Nu ţi-a păsat niciodatăa de lumile lor limitate desenate cu grijă în regulile unei rutine prestabilite , dar senzaţia asta te face sa vrei pentru secunda asta amară să nu mai fii jucătorul si să intri in linie.
Guşti regretul unor greşeli prea mici pentru care plătesti prea mult.
Şi apoi îţi dai seama de goliciunea care le domină viata.
Şi vezi din nou diferenta de calibru dintre jucător şi pioni.Şi simţi cum înghiţi tot amarul primei nopţi de vară.
Gata. Mâine , te vei trezi şi vei conduce din nou o grămadă de lumi liniare, făcând regulile jocului , câştigand , strălucind şi uimind.
Facând greşeli de care doar tu eşti conştient si deplasându-le cu puterea caracteristică unui învingător care prin momente amare se purifica dureros de regret . Şi trăindu-ţi viaţa cum vrei ,şi trăindu-ţi visele şi atingându-ţi scopurile. Şi vazându-ţi strălucirea în ochii celorlalţi , dar ştiind că în timp ce ei toţi asteaptă să moară ca să cunoască Raiul , tu ştii că el nu e lumea de dupa moarte , ci senzaţia că traieşti ca jucator , nu ca pion . Doar TU intelegi.